Recomand
minimi.ro
Sustin:
gizaz
Oct
29
Nu am mai scris de mult si imi cer scuze fata de cei care ma cititi.Insa dupa cum multi stiti eu mai am un blog care este main.
Insa promit ca o sa fac in asa fel incat acesta sa nu mai ramana in urma.
Azi o sa scriu despre iubire,orgoliul masculin, si suferinta,care de altfel sunt bazele acestui blog sau mai bine zis care fac parte din viata mea de zi cu zi.
Cat de des se intampla ca doi oameni care ar trebui sa fie impreuna ajung sa o ia pe cai opuse datorita orgoliilor ranite?! Sau daca se intampla asta inseamna ca cei doi pur si simplu are not ment to be?!
Oare e intr-adevar dragostea singura care anuleaza toate orgoliile si prejudecatile sau e doar o iluzie asta?!
Vi s-a intamplat sa renuntati la cineva pentru care simteati ceva destul de puternic doar pentru ca vi-a adus vreun prejudiciu in ceea ce priveste capitolul orgoliu?!
Poti trece peste orgoliul ranit daca iti doresti cu adevarat sa iti continui viata cu respectiva persoana!!!
Dragostea inseamna sa treci dincolo de idei preconcepute, de prejudecati sau inhibitii, dincolo de orgolii sau egoism.
Si daca cel putin una din toate acestea inca mai persista, esecul sentimental este rasunator, ar spune unii mai idealisti.
Multi uita insa ca orgoliul face parte din personalitatea fiecarei persoane, ca este ceea ce partenerul tau trebuie sa accepte odata ce te-a vrut pe tine, dar toate astea inainte sa se treaca pragul spre orgoliu nefondat.
Daca ambitia aceasta depaseste pragul limita, daca partenerul nu cedeaza din motive nejustificabile, atunci un lucru este cert: nu vrei sa iti bati capul toata viata cu cineva incapabil sa acepte greselile si erorile umane. Nu-i asa?
Poate ca nu, poate ca vei incerca sa schimbi omul de langa tine, uitand ca acest lucru este in cele din urma o greseala ireparabila.
Si ajungi atunci sa te intrebi ce ucide dragostea? Orgoliul sau dorinta de a-ti controla si modela partenerul?
Se spune in general ca orgoliul masculin este de necombatut, insa femeile au ajuns in timp sa-si creeze propriile reguli din limitele carora nu doresc sub nicio forma sa se sustraga. Dragostea se transforma treptat in batalia dintre sexe, in cine ies la suprafata intr-o cearta in cuplu. Si nu conteaza mijloacele atat timp cat ai orgoliul ranit.
Sa fie adevarat ca in dragoste si in razboi este totul posibil? Dar nu in raboiul orgoliilor, caci focul dragostei se tranforma in incendiul mintii.
In cele din urma orgoliul devine o masca sub care fiecare se ascunde atunci cand nu crede ca poate sa duca la bun sfarsit investia sentimentala.
Ce iese in lupta dintre doua orgolii? In cel mai bun caz nimic, iar in cel mai rau o despartire. Cine iese castigat? Cel care reuseste sa joace cel mai bine rolul nepasatorului sarcastic.
Si atunci te intrebi, oare este intr-adevar dragostea singura care anuleaza toate orgoliile si prejudecatile sau e doar o iluzie?
Cert este ca, oricat ai incerca, este aproape imposibil sa nu-ti ranesti niciodata partenerul cu un cuvant spus la manie, cu o decizie luata in mod egoist sau cu orgoliile tale. Si atunci nu iti ramane decat sa lupti, sa speri si sa iubesti!
Oct
27
Dc e cerul albastru si ziua nu sunt stele?
Dc cand nu esti langa mine, sunt reci lacrimile mele?
Dc cand ma uit la luna, parca o vad cum plange?
Dc stelele cad, dc inima mi se frange?
Dc nu ma pot uita la soare cand rasare ?!
Dc vreau sa alerg, cand numai am picioare ?! 
Vad plopi clatinandu-se din cauza vantului . .
Frunze care cad in voia destinului
Oameni care plang . si-si blesteama soarta
Vad fluturii stropiti . . cand incepe ploaia
O multime de flori, care cad . . pe camp
O multime de lacrimi . . in care ma scufund
Doar un singur gand , ce zboara peste mari
Cu 2 aripi frante se intalta spre cer
O singura inima , un singur suflet ranit
Intr-o lupta cu viata , si cu tot ce am iubit
Dc exista seceta si distruge tot in cale ?!
Cu ce trebuie sa ud simburele fericirii tale?
Dc nu ma regasesc printre locurile frumoase ?!
Cum se gasesc ghioceii, doar in luna lui martie
Dc nu mai am nimic si toate au disparut in zare ?
Dc cand inchid ochii, ma cuprind rafale ?!
Rafale de vanturi, si picaturi de ploaie
Dc ma uit pa cer , si curcubeul nu apare ?!
Dc nu mai am rabdare sa fiu ca inainte ?
Dc m-ai abandonat si m-ai lasat singur pe lume ?
Dc primavara copacii infloresc ?!
Dc nici macar atunci nu pot sa zambesc ?!
Dc furnicile n-au gura sa se vaite . .
Cand in picioare de oameni ele sunt calcate ?
Dc pestii traiesc in adancuri de ocean ?!
Dc oamenii se feresc de rautatea oamenilor ?
Dc au fost razboaie, si au pierit suflete
Cand astazi nu se inteleg nici fratele cu fratele . .
Dc la tara oamenii inca sunt simpli si modesti
Cand la oras ti-e frica din casa ta sa iesi ?!
Dc cad avioane si se scufunda vapoare ?!
Vreau doar sa te am , si sa ma bucur ca traiesc
Printre atatea nenorociri, vreau doar sa te iubesc
Acum inchid ochii si vreau sa pasesc in viata
Dar simt cum o mana de mine se agatza
Simt ca nu ma lasa sa am dreptu la fericire
Ma-ntreb daca toate acestea ïnseamna ceva pentru tïne ?
Apr
28
Apr
8
N-as fi iertat ata de multe daca stiam ca asta ma va ucide!Te iubeam!Erai totul…acum nu mai esti nimic!Poate decat amarul din sufletul meu!Amar care nu ma lasa sa mai iubesc!
N-as fi insistat niciodata sa mergem cu geamurile masinii inchise intr-o zi frumoasa de vara doar pentru ca parul meu a fost proaspat coafat si fixat.
As fi stat intinsa pe pajiste cu toate petele de iarba.
As fi plins si ris mai putin privind televizorul si mai mult privind viata.
Dar, cel mai mult, sa am o a doua sansa la viata, as pretui fiecare moment, l-as privi cu adevarat… l-as trai…
Pana acum m-am hranit cu fericirea altora,cnd imi vedeam prietenii fericiti,ma simteam in al 9 lea cer!Dar acum simt ca am murit …trebuie sa revin cumva la viata!Oare cum?
Nu m-as mai agita atit de mult pentru lucruri meschine si marunte.
Nu va faceti griji din cauza celor care nu va simpatizeaza, sau mai mult, cine ce face. In schimb, sa pretuim prietenii pe care ii avem si oamenii care ne iubesc. Sa ne gindim la lucrurile cu care Dumnezeu ne-a binecuvintat. Si la ceea ce facem in fiecare zi sa ne imbunatatim mintea, trupul, sufletul, emotiile.
Exista 5 lucruri in viata care NU SE POT RECUPERA:
- o piatra, dupa ce ai aruncat-o;
- o vorba, dupa ce ai spus-o;
- o sansa, dupa ce ai pierdut-o;
- timpul, dupa ce a trecut;
- iubirea, pentru cel ce nu lupta.
Apr
6
Dragostea este ca un edificiu, iar piatra care sta la temelia acestuia este iubirea, si fiecare zi care trece este inca o caramida pusa la temelia lui.
Dar dintr-o singura greseala poate dintr-o vorba spusa in vant, edificiul ce cu greu l-ai cladit, se poate darama, si atunci iti va lua poate mai mult timp ca sa reconstruiesti ceea ce ai daramat.
Cel mai rau lucru pe care ti-l poate face cineva este sa te faca sa crezi ca poti avea aripi, ca poti zbura. Si atunci incepi sa visezi, vise pe care ti le hraneste. Si-apoi, deodata, fara nici un motiv aparent iti frange aripile…si te izbesti de pamant…de realitate.
Ciudat e ca nu stii daca acum visezi, daca acum e doar un cosmar din care te vei trezi, sau daca atunci aveai un vis frumos. Cert este ca adevaratul zbor se afla undeva intre aceste doua visari.Si incepi sa speri ca , poate, inca mai ai aripi.Ca nu le-ai pierdut definitiv.
Si-ncepi sa ratacesti,sa iti cauti aripile pierdute, neavand siguranta ca vrei sa le mai gasesti. Poate, atunci, iarasi are sa ti le franga cineva. Se spune ca drumul e mai frumos decat posibilul loc in care ai ajunge. Atunci sa fie oare mai frumoasa cautarea insasi decat zborul in sine? Tind sa cred ca nu. Si, de fapt, ce inseamna, in ultima instanta acest zbor?
Cred ca mai mult credinta decat speranta intr-un vis. Dar e posibil sa crezi intr-un vis? E posibil sa crezi in ceva ce nu exista? Inseamna atunci, oare, ca visul se ridica la rang de realitate? Si-abia acum realizezi ca e totusi doar un vis. Si-acesta e momentul in care aripile dispar…Uneori poti zbura si fara aripi. Zbor ce nu dureaza decat o clipa, zbor ce nu te inalta, ci zbor care te doboara. E asemeni unei caderi de pe o cladire foarte inalta.
O speranta nu-i destul? Se pare ca nu. Sau poate ca nu mai exista nici o speranta…a pierit, poate, demult…Insa, in drum spre naruirea ei, incerc sa ma agat de urmele abia trasate…hmm…o vad cum se transforma in nisip si mi se scurge prin simturi Insetata de certitudini, nu ma aleg decat cu aripi frante si cu un graunte de nisip…poate,cine stie,candva, acest graunte de nisip va rodi si vor inflori alte fire de nisip..